Amurg

E doar amutgul sufletului meu...am simtit rasaritul, l-am simtit din plin. La fel cum am simtit din plin si arsura soarelui arzind in crucea zilei. Am crezut ca "pielea" sufletului meu nu va mai simti niciodata. Daca m-ar fi intrebat cineva anul trecut pe vremea asta " Crezi ca ai sa te mai indragostesti vreodata ?" I-as fi raspuns "NU. Am suferit prea mult. Mi-e inima defecta si nu mai poate bate pe ritm de iubire". M-am indragostit apoi, nebuneste, fara intrebari, fara sa cunosc nimic despre el...doar pentru ca am simtit ceva i-am fost recunoscatoare si m-am indragostit mai mult. I-am multumit lui, barbatului ce este, in gind, i-am multumit lui D-zeu ca mi-a dat sansa sa vad ca sufletul are resurse nelimitate si mi-am multumit si mie ca am putut sa trec peste toata suferinta si mi-am dat sansa de a mai vedea frumosul in oamenii din jur.
M-AM INDRAGOSTIT fara sa stiu multe...nu ma interesa...el mi-a replicat ca e doar o "traire interioara", mi-a spus apoi " nimeni nu se indragoste de cineva dupa 2 saptamini de cind il cunoaste". Nu am avut experienta relatiilor, a intilnirilor ocazionale, a patidelor de sex fara implicatii si tot felul de feluri de "socializare"...L-AM CREZUT. Mi-am infrinat toate sentimentele si am incercat sa ma temperez...dupa citeva saptamini eram total infrinata...ma compotam asa cum mi-a cerut el...desi era total impotriva a ceea ce simteam eu. Au urmat luni si luni de fericire alternata de suferinta si certuri...DAR AZI...azi a intrecut masura.
M-am trezit de dimineata si dupa ce am vorbit un pic despre vederile din colectia lui...i-am marturisit..."Cred ca ma indragostesc din nou de tine !!" Imi era atit de dor de pielea lui, de sarut, de ochii veseli, de zimbetul ala dezarmant, de degetele lui "boante " :)...era la 2 metri in fata mea...DAR TINJEAM DUPA EL!! Toata ziua m-am gindit la el, ma pufnea un zimbet vinovat in sedinta in care am stat jumate de zi pentru ca desi ceilalti erau agitati...eu...eu zimbeam gindindu-ma la EL.
Si EL...cind ne-am intilnit la masa era tot un pachet de nervi..."ciufut", plin de comentarii aiurea...i-am atras atentia ca e pacat de ziua de azi sa o stricam asa, ca nu are rost sa ma certe gratuit, ca nu i-am facut nimic si nici nu am gresit nimic in ziua asta...EL...desi se straduia sa nu ma mai atace, ma agasa cu tot felul de chestii gratuite si mici. Pina la urma nu am mai reusit sa imi infrinez agresivitatea specifica si am replicat...NE-AM CERTAT!!
PACAT!!...pacat ca nu isi da seama ca pentru mine el este important...ca daca m-ar lasa sa ma bucur de el ar putea iesi o poveste frumoasa de dragoste. EL vrea reguli...EU vreau simtire si zbucium. A iubit cindva...asa cum am iubit si eu...DAR nu cred ca mai e capabil sa fie intradevar miscat de persoana de linga el. DA, sunt ferm convinsa ca isi calculeaza fiecare pas...si poate in mintea lui ...sunt prezenta...nu ma simt prezenta in inima lui DELOC. PACAT!! Nu sunt perfecta, stiu asta...sunt plina de defecte si poate nu merit sa fiu iubita...DAR am fost iubita si stiu sa recunosc comportamentul unui barbat care iubeste...NU IL VAD in el. PACAT!!
Daca s-ar uita la mine cu adevaratii ochi, ar putea trece de toata coaja rece care o afisez...nu ma simt pe deplin libera cu el, trebuie sa ii urmez regulile altfel se enerveaza si apoi ne certam...nu mai vreau sa ma cert...EL nu intelege ca fiecare cearta lasa urme in sufletul meu. NU sunt exagerat de sensibila...dar nici nu mai am inima intreaga si atunci el ma percepe ca fiind foarte sensibila. ISI iese din pepeni si incepe sa imi faca reprosuri care ma fac sa ma indepartez si mai mult.
LOVITURA data astazi ma doare teribil de rau...ma doare si nu pot striga durerea...nu am cui si nu ar putea nimeni sa o auda !!
NU imi mai vine nici macar sa scriu ...mi-a intrat amurgul adinc in suflet, nu mai am energie pentru nimic...nici job, nici viata...nimic...si mi-e si putin ciuda...pentru ca la el e puterea sa ma faca sa ma simt inca in "RASARITUL" relatiei.
PACAT!!...imi pare rau...PACAT!!